În epoca corectitudinii politice militante şi a relativismului dizolvant, Russell Kirk este, prin opera şi prin întreaga sa acţiune publică,un eretic şi un reacţionar. El rămâne situat în contra acelui curent de nivelare utopică a umanităţii. Cuvintele sa nu se pot adresa celor instalaţi în prezentul etern al masificării şi al experimentelor identitare. Kirk a deţinut geniul formulărilor memorabile, dar şi curajul asumării marginalităţii în vremuri de progresism agresiv. Kirk a întruchipat, graţie acestui amestec de fermitate şi de erudiţie, condiţia conservatoare însăşi, menită să recupereze şi să salveze ceea ce mişcarea brutală a fanatismului intenţionează să elimine, definiv. Kirk...
