Conceptul de „imaginație morală” a fost creionat pentru prima dată de Edmund Burke în Reflecții asupra Revoluției din Franța, pentru ca ulterior să fie readus în circuitul ideilor de Russell Kirk. Acesta din urmă o descria astfel:
„Prin imaginație morală, Burke înțelege forța percepției etice care trece dincolo de barierele experienței personale și de evenimentele efemere. […] Imaginația morală aspiră să cuprindă ordinea cuvenită la nivelul sufletului și ordinea cuvenită la nivelul comunității. Imaginația morală a fost darul și obsesia lui Platon, Virgiliu și Dante. Inspirate de secole de existență a conștiinței umane, conceptele de imaginație morală — atât de elocvent și de concis explicate de Burke — dobândesc o nouă exprimare de la o epocă la alta. Așa se face că oamenii de litere ai secolului nostru a căror operă are cele mai mari șanse de a rezista în timp nu au fost adepți ai noutății de dragul noutății, ci purtători ai vechilor standarde, azvârliți în vârtejurile moderne ale doctrinei: numele unor Eliot, Frost, Faulkner, Waugh și Yeats sunt suficiente pentru a sugera diversitatea imaginației morale în secolul XX.
Imaginația morală este cea care ne oferă baza demnității umane și ne învață că suntem mai mult decât niște maimuțe despuiate”. (Russell Kirk, The Moral Imagination, în Literature and Belief, vol. 1, 1981, pp. 37–49)
Cu alte cuvinte, ceea ce Burke și Kirk au dorit să ne spună este că pentru a ne menține busola morală avem nevoie de întâlniri benefice cu persoane care au ce povesti și cu repere care au ce aminti; în epoca informației, întâlnirile benefice pot avea loc și prin intermediul internetului. Iată o listă de saituri ce merită a fi avută în vedere.
The Society of Gilbert Keith Chesterton
The Michael Oakeshott Association