Categorie: Blog

Politician, dar și estetician, (autor al unei lucrări dedicate cercetării sublimului), „whig“ convins, dar și precursor al sensibilității romantice, Burke nu poate fi înțeles, ca gânditor politic, în absența relației pe care o întreține cu spiritul conservator. Ruptura care se observă, o dată cu revoluția franceză, nu este una întâmplătoare. Noua direcție pe care Burke o ilustrează este cu atât mai complexă cu cât viziunea conservatoare însăși, în spațiul de expresie engleză, dar și pe continentul european și în afara lui, sfidează prin diversitate și eterogeneitate, tentativele de a ordona operele, autorii și actorii politici în clasificări accesibile fără dificultate....

Preferințele noastre politice se formează în moduri misterioase. Când te-ai decis să devii conservator? mă întreabă uneori oamenii. Dar nu m-am decis niciodată: m-am trezit un conservator, odată ce am început să reflectez asupra unor astfel de preocupări. Alții se găsesc a fi liberali sau radicali, fără a fi în stare să ofere lămuriri pentru această înclinație. Ocazional, cu toate acestea, reușim să ne amintim o conversație, o carte, o întâlnire publică, o întâlnire întâmplătoare, o respingere, o oportunitate, un moment de reflecție solitară, sau exemplul unui bărbat sau al unei femei, care ne-a atras sau ne-a împins într-o anumită măsură spre...

O persoană fără busolă morală ajunge la un moment-dat un naiv util. 𝑂𝑚𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡 a bunghit o himeră cu care să măsoare și să se măsoare: succesul. Măsurătorile contempoare arareori țin cont de limitele omului, de natura sa imperfectă și capricioasă, dacă vreți, de (ne)putințele omului decăzut după alungarea din Eden. Măsurătorile se fac după succes (mai ales cel pecuniar și cel profesional). Iar premisa de la care se pornește este că ar exista o egalitate deplină între oameni, astfel că mai toate diferențele naturale nici nu mai contează atâta vreme cât succesul este clamat cu fermitate. Dacă toți suntem...